Asta până într-o seară, în care prietenii noștri Alina și Isti ne-au propus traseul cu grad de dificultate: Mediu, mai exact traseul până la Piatra Lui Lucaci. Nu din greșeală am scris Mediu cu M mare.
Parcat, pornit, coborât, urcat, coborât.
Oprit, făcut foc, prăjit slănină, pâine picurată și cu ceapă roșie, puțin cârnați, apă / ceai, după care:
urcat, urcat, urcat, urcaaaaat, uuurrrcaaaaatt.
Defapt noi am făcut traseul invers iar din mediu (cum era scris pe munții-noștri.ro, a devenit Hard XS. A fost o porțiune unde eu și prietena mea Orsi, aproape că atingeam frunzele cu limba. Asta pățești când ai Masterul în Sedentarism iar pe lângă asta ai și aere afumate în plămâni.
Odată ajuns la Piatra Lui Lucaci, am și uitat de traseu, de picioarele obosite. M-am și apucat de fotografiat / filmat priveliștea superbă care se contura pe cele două maluri ale Tarniței.
Am continuat să mai urcăm puțin, după care a urmat o coborâre lungă în stil off-road. Da, cu noroi și alte belți. Drumul șerpuit ne-a adus înapoi, fix de unde am pornit.
Per total a fost un traseu foarte fain, cu zone puțin periculoase.
Dacă mergi, trebuie să ai grijă pe unde calci și pe cât posibil să ai încălțări pentru munte. Cu teniși, adidași sau tocuri, nu ai ce căuta în zonă, chiar dacă vrei să iasă bine poza aia de la pietre.
Ceea ce nu am reușit să aflu încă (și da, am căutat pe Google), cine este acest Lucaci și cum a ajuns Piatra Lui acolo sus? Dacă știi ceva legendă, basm, true story, orice despre asta, lasă-mi un mesaj pe Instagram --> @gebealpar
Încă ceva! Dacă vrei să citești despre locurile faine pe unde au călătorit prietenii noștri, Alina și Isti, îți recomand să arunci o privire lungă pe borderline.ro - garantez că nu o să te plictisești 😁.
Dacă tot ai ajuns până aici, îți ofer spre vizionare, un scurt filmuleț făcut pe traseu.
Lucaci și pietrele lui
Asta până într-o seară, în care prietenii noștri Alina și Isti ne-au propus traseul cu grad de dificultate: Mediu, mai exact traseul până la Piatra Lui Lucaci. Nu din greșeală am scris Mediu cu M mare.
Parcat, pornit, coborât, urcat, coborât.
Oprit, făcut foc, prăjit slănină, pâine picurată și cu ceapă roșie, puțin cârnați, apă / ceai, după care:
urcat, urcat, urcat, urcaaaaat, uuurrrcaaaaatt.
Defapt noi am făcut traseul invers iar din mediu (cum era scris pe munții-noștri.ro, a devenit Hard XS. A fost o porțiune unde eu și prietena mea Orsi, aproape că atingeam frunzele cu limba. Asta pățești când ai Masterul în Sedentarism iar pe lângă asta ai și aere afumate în plămâni.
Odată ajuns la Piatra Lui Lucaci, am și uitat de traseu, de picioarele obosite. M-am și apucat de fotografiat / filmat priveliștea superbă care se contura pe cele două maluri ale Tarniței.
Am continuat să mai urcăm puțin, după care a urmat o coborâre lungă în stil off-road. Da, cu noroi și alte belți. Drumul șerpuit ne-a adus înapoi, fix de unde am pornit.
Per total a fost un traseu foarte fain, cu zone puțin periculoase.
Dacă mergi, trebuie să ai grijă pe unde calci și pe cât posibil să ai încălțări pentru munte. Cu teniși, adidași sau tocuri, nu ai ce căuta în zonă, chiar dacă vrei să iasă bine poza aia de la pietre.
Ceea ce nu am reușit să aflu încă (și da, am căutat pe Google), cine este acest Lucaci și cum a ajuns Piatra Lui acolo sus? Dacă știi ceva legendă, basm, true story, orice despre asta, lasă-mi un mesaj pe Instagram --> @gebealpar
Încă ceva! Dacă vrei să citești despre locurile faine pe unde au călătorit prietenii noștri, Alina și Isti, îți recomand să arunci o privire lungă pe borderline.ro - garantez că nu o să te plictisești 😁.
Dacă tot ai ajuns până aici, îți ofer spre vizionare, un scurt filmuleț făcut pe traseu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu