Pagini




Dimineața o rupeam pe scările blocului de nerăbdare să ies afară la joacă. Care ieșea primul colinda blocurile celorlalți prieteni și făcea adunarea. 

Ne strigam pe nume sau fluieram melodic (aveam fiecare un cod). De cele mai multe ori ieșeau mămicile pe geam: 
– sărutmâna tanti mama lui Ionuț, îl lăsați un pic afară? 

Un pic până, seara (ziceam în gândul meu). După ce ne strângeam toți, mergeam și cutreieram pădurile din zona Făgetului.

Descopeream livezi și foste grădini, de unde ne făceam aprovizionarea cu căpșuni, mere, și struguri. După ce ni se linișteau burțile pline, jucam un fotbal. “Pe câmp”, așa îi ziceam la spațiul verde care începea exact din spatele garsonierelor. 

Majoritatea timpului eram acolo. Ba cu bicicleta, ba la fotbal. Fiecare cu activitățile lui. Spre seară, începeau să apară părinții la lumina ultimului stâlp și se auzeau diferite strigăte de nume după care începeau conversațiile îndepărtate: 
– stai mamă că vin… mai lasă-mă 5 minute….. 
– vin acuma mamă, mai joc o tură.

 Cei care erau mai norocoși și stăteau până pe înserate, prindeau și câteva reprize de-a v-aţi ascunselea. O doua zi dimineața începeam de la început. Majoritatea copiilor din ziua de azi nu o să înțeleaga mare lucru din ce am scris aici pentru că s-au schimbat foarte mult obiceiurile.

Aruncă un share, pentru bucuria acelor zile.

Cum era o zi de vacanță?




Dimineața o rupeam pe scările blocului de nerăbdare să ies afară la joacă. Care ieșea primul colinda blocurile celorlalți prieteni și făcea adunarea. 

Ne strigam pe nume sau fluieram melodic (aveam fiecare un cod). De cele mai multe ori ieșeau mămicile pe geam: 
– sărutmâna tanti mama lui Ionuț, îl lăsați un pic afară? 

Un pic până, seara (ziceam în gândul meu). După ce ne strângeam toți, mergeam și cutreieram pădurile din zona Făgetului.

Descopeream livezi și foste grădini, de unde ne făceam aprovizionarea cu căpșuni, mere, și struguri. După ce ni se linișteau burțile pline, jucam un fotbal. “Pe câmp”, așa îi ziceam la spațiul verde care începea exact din spatele garsonierelor. 

Majoritatea timpului eram acolo. Ba cu bicicleta, ba la fotbal. Fiecare cu activitățile lui. Spre seară, începeau să apară părinții la lumina ultimului stâlp și se auzeau diferite strigăte de nume după care începeau conversațiile îndepărtate: 
– stai mamă că vin… mai lasă-mă 5 minute….. 
– vin acuma mamă, mai joc o tură.

 Cei care erau mai norocoși și stăteau până pe înserate, prindeau și câteva reprize de-a v-aţi ascunselea. O doua zi dimineața începeam de la început. Majoritatea copiilor din ziua de azi nu o să înțeleaga mare lucru din ce am scris aici pentru că s-au schimbat foarte mult obiceiurile.

Aruncă un share, pentru bucuria acelor zile.