Pagini



"aPliCatiA aiA pE caRe sUnt DoaR cLiPuRi cu coCalaRi si dAnsuRi peNtru cOpii?”

Asa ar suna intrebarea oricarui om care nu a folosit niciodata TikTok - iar raspunsul este: Da!


================================

Nu vreau sa intru foarte tare in detalii, dar vreau sa lamuresc putin cum functioneaza TikTok, pentru cei care nu stiu.

Dupa ce iti faci un cont si te uiti la cateva clipuri, apesi pe inimoara daca iti place ceva iar daca nu iti place atunci apesi lung pe video iar apoi pe "Not Interested".

Se iau in considerare si cautarile, iar in asa fel vei spune algoritmiilor despre ce iti place si ce nu, prin urmare vei vedea doar clipuri care sunt relevante pentru tine.
Pe scurt: TikTok este ceea ce cauti! Daca vezi doar manele si cocalari, atunci problema nu e la TikTok...

===============================


Sa revenim la cum am reusit sa ma las de fumat.

Mintal eram destul de hotarat sa ma las, ba chiar eram mult mai hotarat decat in tentativele anterioare in care, ba am trecut la tigara electronica, ba m-am prostit singur si am intrat in jocul acela cu "doar o tigara dimineata la cafea". 

Aha, da da, doar o tigara...


La scurt timp am tot extins jocul cu "inca o tigara dupa pranz" si tot asa, pana am ajuns inapoi de unde am pornit, adica pachetul de tigara pe zi, adica 22 lei/zi, 681 lei / luna, 8030 lei/an.


Totul a inceput cand navigam printre clipurile de pe TikTok si mi-a aparut urmatorul filmulet cu Brian Tracy:


@mindsetzone

POV: you are watching this video. It's a sign. Take that sheet of paper and start writing those goals down.

♬ original sound - Mindset Zone



Acest clip m-a pus putin pe ganduri si m-a determinat sa caut acel lucru cu care sa incep lista despre care vorbea Brian Tracy. Nu mi-a trebuit mult si am gasit ce sa pun pe lista: 
sa renunt la fumat!

Bun! Aveam primul task de pe lista, dupa care am inceput sa ma mai uit printre clipuri. Aveam eu o oarecare simpatie de mai de mult fata de Simon Sinek,  asa ca am cautat cateva clipuri cu el, insa fara sa aiba vreo legatura cu fumatul. Felul lui de a vorbi si stilul in care sunt facute clipurile, simt ca ma ajuta cumva si imi dau o stare generala faina. Asa a fost si cu filmuletul de mai jos:


@thementorhouse

Do you love your wife? Prove it... 👀##motivation ##simonsinek ##tombilyeu ##psychology ##mindset ##entrepreneur ##perspective ##knowledge ##fyp

♬ original sound - The Mentor House


Pe urma am inceput sa caut clipuri despre quit smoking. Asa l-am gasit pe tipul de mai jos care m-a pus cel mai mult pe ganduri si mi-a dat cea mai mare putere in tot procesul de renuntare la fumat:
Azi, sunt la 2 luni si 21 zile de cand nu mai fumez si ma simt extrem de bine! Inca imi vine greu sa cred ca am ajuns pana aici. 

Nu-mi imaginam diminetile fara 2-3 tigari langa cafea. Sau diminetile din weekend in care reuseam sa fumez chiar si 7 tigari la 2 cani de cafea 🙄.

Mai nou m-am apucat si de miscare, am renuntat la paine partial spre total, deci cred ca sunt pe drumul cel bun. Am trecut si peste doua iesiri la cabana ba chiar si peste o nunta fara sa fumez, deci sunt foarte mandru de mine :). 

De vreo 2-3 ori i-am zis prietenei mele: parca simt ca as fuma o tigara, dar ca norocul ca am ramas doar la vorbe :).


Nu vreau sa fiu eu marele mesia si sa impart intelepciunea acum dupa ce m-am lasat aproape 2 luni, asta dupa ce am fumat 17 ani din cei 30 pe care ii am.

Nici mie nu-mi plac cei care au fost betivi toata viata, apoi tin lectii de cum trebuie sa ai o viata sanatoasa. Insa apreciez cand cineva descrie cum a fost pentru el/ea si cum a trecut peste, iar toate astea cu scopul de a motiva alte persoane care vor sa scape de acel viciu.

Exact asta imi doresc si eu. Simt ca trebuie scriu despre cum a mers pentru mine, iar daca reusesc sa inspir macar 1 persoana sa se lase in urma acestui text, atunci pot sa zic ca am atins maximul din ce mi-am propus.

Iti multumesc daca dai mai departe acest text. Poate ti-a placut sau te-a inspirat, sau poate nici un una din ele, dar pur si simplu vrei sa trimiti mai departe cu scopul de a ajuta un posibil fumator care tocmai vrea sa renunte la fumat si are nevoie de un impuls.


Daca vrei sa vezi ce mai postez, ma gasesti pe Instagram 




TikTok m-a ajutat sa ma las de fumat



Era o zi normala de joi, iar eu eram deja cu capul aproape in weekend, pentru ca sambata urma sa mergem la nunta. Ceea ce in mintea mea necesita o pregatire prealabila:

"Bun, deci sambata ne pregatim de pe la ora 15:30, pornim pe la 16:15, ajungem la Sun Garden, sa vad unde parchez, sa gasim sala..."

Imi pare rau pentru mine, dar asa sunt obisnuit, sa vad tot timpul cum totul este planificat in mintea mea. 😬

Bun, acum sa revenim la ziua de joi pentru ca ceea ce urmeaza, e wow!

Aud sunetul intepator de la Facebook Messenger - piiiiing - si primesc urmatorul mesaj:

  • Pot sa-ti cumpar un gimbal?

  • What? Ce? Cum?

  • Imi place munca ta si as dori sa te sustin

  • Wow. Multumesc. Nici nu stiu ce sa spun :)

  • As putea sa ti-l cumpar si sa ti-l fac cadou, dar nu as vrea sa cumpar ceva care nu e pe placul tau. La Osmo mobile 3 m-am gandit. E ok? Undeva la 300 de lei il gasesti.


Conversatia a continuat, insa eu eram (si inca sunt) extrem de entuziasmat si nu-mi venea sa cred ca am primit un mesaj asa din senin si ca cineva vrea sa ma sustina pur si simplu pentru ca ii place ceea ce fac.

Cumva mi-a ghicit gandurile sau mi-a hackuit whishlist-ul, nu stiu, dar ideea este ca planuiam sa achizitionez un gimbal pentru telefon si chiar la DJI Osmo m-am gandit.

Dupa multiple cautari pe olx, am si gasit un DJI Osmo 4, pe Facebook Marketplace la 550 lei. Am decis sa mai pun niste banuti si sa il cumpar chiar acum!

Chiar ieri am testat gimbalul insa mai dureaza pana ma obisnuiesc cu aplicatia si cu functiile. La prima impresie, mi se par foarte fain cu se misca, setarile pe care le poti face si mai ales, cat de fluida iese filmarea. 😮 Am lasat mai jos un clip pe care l-am facut in timpul testarii.


Wow! Inca sunt coplesit de bucurie :)

As fi vrut sa mentionez persoana inimoasa, insa a dorit sa ramana in anonimat.

Iti multumesc inca odata!


Daca ai intrebari sau vrei sa-ti spui parerea, te astept in comentarii pe Insta 😁.


 


Urmareste-ma pe Instagram --> www.instagram.com/gebealpar 😎👍

Sursa foto: nextpit.com 




Am primit un mesaj care m-a lasat cu gura cascata

Am văzut pe Instagram sute de postări de la Piatra Lui Lucaci și a ajuns să-mi rămână în subconștient și să tot aștepte un semnal de activare în care să zic: Mergem acolo!

Asta până într-o seară, în care prietenii noștri Alina și Isti ne-au propus traseul cu grad de dificultate: Mediu, mai exact traseul până la Piatra Lui Lucaci. Nu din greșeală am scris Mediu cu M mare. 

Parcat, pornit, coborât, urcat, coborât. 
Oprit, făcut foc, prăjit slănină, pâine picurată și cu ceapă roșie, puțin cârnați, apă / ceai, după care:
urcat, urcat, urcat, urcaaaaat, uuurrrcaaaaatt. 


Defapt noi am făcut traseul invers iar din mediu (cum era scris pe munții-noștri.ro, a devenit Hard XS. A fost o porțiune unde eu și prietena mea Orsi, aproape că atingeam frunzele cu limba. Asta pățești când ai Masterul în Sedentarism iar pe lângă asta ai și aere afumate în plămâni. 


Urca Isti cu Alina ca 35-ul pe Calea Turzii, fără nici o grijă. Ei au vreo 7-8 drumeții la activ și nici nu fumează de o vreme bună. Așa da!

Odată ajuns la Piatra Lui Lucaci, am și uitat de traseu, de picioarele obosite. M-am și apucat de fotografiat / filmat priveliștea superbă care se contura pe cele două maluri ale Tarniței. 



Am continuat să mai urcăm puțin, după care a urmat o coborâre lungă în stil off-road. Da, cu noroi și alte belți. Drumul șerpuit ne-a adus înapoi, fix de unde am pornit. 
Per total a fost un traseu foarte fain, cu zone puțin periculoase. 

Dacă mergi, trebuie să ai grijă pe unde calci și pe cât posibil să ai încălțări pentru munte. Cu teniși, adidași sau tocuri, nu ai ce căuta în zonă, chiar dacă vrei să iasă bine poza aia de la pietre. 

Ceea ce nu am reușit să aflu încă (și da, am căutat pe Google), cine este acest Lucaci și cum a ajuns Piatra Lui acolo sus? Dacă știi ceva legendă, basm, true story, orice despre asta, lasă-mi un mesaj pe Instagram --> @gebealpar

Încă ceva! Dacă vrei să citești despre locurile faine pe unde au călătorit prietenii noștri, Alina și Isti, îți recomand să arunci o privire lungă pe borderline.ro - garantez că nu o să te plictisești 😁.


Dacă tot ai ajuns până aici, îți ofer spre vizionare, un scurt filmuleț făcut pe traseu. 


Lucaci și pietrele lui

De a lungul timpului, am încercat să-mi dau seama de unde vine pasiunea mea pentru fotografie. Deobicei se zice că fiecare copil moștenește talentul din familie. Cred că în cazul meu, am moștenit această pasiune de la bunicul meu din partea mamei, care a fost atât fotograf cât și pictor foarte talentat. Cel puțin asta am dedus din pozele și picturile lui. 

Din păcate nu am foarte multe amintiri cu el, pentru că eram foarte mic atunci când a plecat să picteze și să fotografieze împreună cu îngerii. 😔

De multe ori mă gândesc ce fain era dacă puteam să povestesc cu el despre fotografie, să mă învețe tehnici, să mă critice contructiv sau chiar să ieșim împreună la fotografiat. Poate altădată, într-o altă viață.


De mic copil m-a atras acest domeniu. Țin minte că în fiecare an de Crăciun și la zilele de nașteri, venea un domn în vârstă din cartier, care făcea fotografiile familiei. Eu eram fascinat mereu de aparatul foto și de obiectivul aparatului. Acel domn a fost și a rămas un om special în amintirile mele încețoșate. 


Tocmai implineam 1 ani
Tocmai implineam 1 ani
Eu împreună cu sora mea Dalma
Foto: arhiva personala


După câțiva ani buni, ne-am luat și noi un aparat foto cu film color, care semăna cu o sapunieră. Îmi plăcea să fotografiez tot și orice. Mereu aveam emoții că nu ajung cadrele de pe film. Cred că atunci am prins gustul fotografiei. 


Mai târziu, am primit cadou de la mătușa mea un aparat foto HP digital, pătrățos, care avea un display micuț cât jumătatea unei cutii de chibrituri. Știu că îl purtam cu mine peste tot. Avea și funcție de filmare, doar că la o rezoluție foarte mică. 

sursa: amazon

După ce a trecut era telefoanelor Nokia 3310, am trecut la un telefon Sony Ericsson K500 cu cameră foto și o memorie internă de 12mb. Cam cât 3 fotografii făcute azi cu smartphone-ul. 

Foto: arhiva personală

Până am terminat liceul am schimbat foarte multe telefoane, care pentru mine erau pe post de aparat foto și video. Știu că fotografiam tot ce apucam și aveam mereu memoria plină de poze și filmări. La un moment dat am și filmat un sketch cu niște colegi, iar cadrele le-am combinat direct din telefon. Era ceva ieșit din comun pe atunci. 😁


Undeva prin 2010 - 2011 mi-am cumpărat primul dslr din bani împrumutați. Lucram de ceva timp dar tot nu-mi permiteam să cumpăr un aparat cu banii jos. Era un Canon 1100D.  Atunci am trecut la un nivel mult prea avansat pentru mine, însă îmi aduc aminte cu drag fiecare chestie nouă pe care o învățăm. 

Foto: arhiva personala

M-am documentat despre ISO, viteza de declansare, diafragma și toate detaliile din industria fotografiei. Mă uitam la tutoriale toată ziua pentru că îmi doream foarte mult să învăț tot ce ține de de acest domeniu. 

Cu Photoshop-ul eram prieten de câțiva ani, însă acum trebuia să învăț Lightroom pentru a-mi edita fotografiile. Îmi plăcea la nebunie. 


De atunci fotografia face parte din viața mea de zi cu zi. Oriunde mergeam, geanta cu aparatul foto era pe umăr. La fel e și astăzi, doar că cel mai des folosesc telefonul când ies prin oraș sau când călătorim pe undeva. Aparatul foto mai mult îl folosesc la locul de muncă. 


Telefonul cu care filmez si fotografiez - OnePlus 7 Pro 


Aparatul foto pe care il folosesc acum - Sony A6000


Dacă vrei să vezi ce am postat în ultimul timp, te aștept pe contul meu de Instagram @gebealpar

Mulțumesc dacă mă susții cu un Share!

Pasiunea pentru fotografie se moștenește?

Dacă tot se apropie ziua mea, mă tot gândeam ce cadou mi-aș dori anul acesta. 


Nu zic că nu ar prinde bine vreo 10.000 de euro, dar nu despre asta e vorba aici. Banii vin și pleacă iar noi rămânem doar cu bucuria de moment. 

Eu m-am gandit la un altfel de 10.000, care aduce bucurie pe termen lung. De exemplu o comunitate mișto cu care să interacționez de acum încolo.


Ei bine, eu fix asta îmi doresc de ziua mea, care va fi pe 24 Februarie. Îmi doresc cadou 10.000 de followeri pe Instagram. De la 4700+ parcă nu mai este așa de mult până la 10.000.

 

Azi, când scriu acest text este 6 Ianuarie, deci timp este suficient. Totul depinde de tine și de cei la care ajunge share-ul tău. Ce zici, challenge accepted? 😁


În era aceasta tehnologizată, am uitat să mai fim oameni. Acest challenge vine și ca un exercițiu prin care să ne arătăm latura omenească și să dovedim că împreună putem face lucruri faine. 


Să vedem dacă reușim să îndeplinim acest cadou până de ziua mea :). 


Două chestii simple ai de facut: 

👉 Dacă nu mă urmărești încă, te invit să o faci apasând aici  ---> @gebealpar 

👉 Te rog să apeși pe poza de mai jos și să dai un share pe story-ul tău sau poți să folosești și butoanele de share de mai jos. Mulțumesc! 😁👍


Cum ar fi un cadou de 10.000?


La final de an, m-am gandit sa fac un #Throwback2020 si sa adun acele 10 fotografii, care mi-au placut cel mai mult in 2020. Puteam sa pun mai multe fotografii, pentru ca mai am cateva cadre favorite, dar am zis sa nu fie o postare foarte lunga. 😀


Ție care fotografie îți place cel mai mult? Te rog sa votezi cu Like direct pe postare 😁👍


Cu ocazia asta vreau sa-ti urez Un An Nou Fericit!


Top 10 fotografii din 2020




Dimineața o rupeam pe scările blocului de nerăbdare să ies afară la joacă. Care ieșea primul colinda blocurile celorlalți prieteni și făcea adunarea. 

Ne strigam pe nume sau fluieram melodic (aveam fiecare un cod). De cele mai multe ori ieșeau mămicile pe geam: 
– sărutmâna tanti mama lui Ionuț, îl lăsați un pic afară? 

Un pic până, seara (ziceam în gândul meu). După ce ne strângeam toți, mergeam și cutreieram pădurile din zona Făgetului.

Descopeream livezi și foste grădini, de unde ne făceam aprovizionarea cu căpșuni, mere, și struguri. După ce ni se linișteau burțile pline, jucam un fotbal. “Pe câmp”, așa îi ziceam la spațiul verde care începea exact din spatele garsonierelor. 

Majoritatea timpului eram acolo. Ba cu bicicleta, ba la fotbal. Fiecare cu activitățile lui. Spre seară, începeau să apară părinții la lumina ultimului stâlp și se auzeau diferite strigăte de nume după care începeau conversațiile îndepărtate: 
– stai mamă că vin… mai lasă-mă 5 minute….. 
– vin acuma mamă, mai joc o tură.

 Cei care erau mai norocoși și stăteau până pe înserate, prindeau și câteva reprize de-a v-aţi ascunselea. O doua zi dimineața începeam de la început. Majoritatea copiilor din ziua de azi nu o să înțeleaga mare lucru din ce am scris aici pentru că s-au schimbat foarte mult obiceiurile.

Aruncă un share, pentru bucuria acelor zile.

sursa foto 

Cum era o zi de vacanță?

Abonați-vă la: Postări (Atom)